Sursele de stres pot fi atât evenimente personale (ți-ai pierdut un prieten, spre exemplu), cât și anumite experiențe ce țin de mediul social și care te forțează să te adaptezi la condiții noi de viață.

 

Stresul suplimentar cu care persoanele cu atracții față de același sex au de a face și care se prezintă în primul rând sub forma discriminării și stigmei legate de orientarea sexuală a acestora, poartă numele de stres minoritar.

 

Utilizăm această denumire pentru a accentua ideea că doar categoriile minoritare dintr-o societate, fie că vorbim de rasă, etnie sau orientare sexuală au de gestionat această formă unică de stres.

 

Unii pot suferi de efectul cumulat al multiplelor forme de stres minoritar. De exemplu, o persoană săracă, de etnie romă și atrasă de același sex, va fi impactată și mai mult de stigmă, discriminare, frică de respingere și homofobie internalizată, dar și de tiparele iraționale de gândire asociate cu statutul său în societate.

​

​

Așadar, stresul minoritar este:

​

UNIC – în sensul că este o formă de stres în plus pe care o experimentează doar persoanele stigmatizate și care sunt așadar, forțate să facă un efort în plus să se adapteze la mai mult stres față de o persoană care nu este stigmatizată.

​

CRONIC – adică este relaționat cu structuri sociale și culturale relativ stabile, nu este ceva ce experimentezi ocazional, ci în mod constant, din multiple direcții.

​

SOCIETAL – ia naștere din procese sociale și este perpetuat de instituții publice și structuri care depășesc nivelul individual.

​

Reacțiile la nivel de societate cu privire la orientarea ta sexuală te afectează la nivel personal mai mult sau mai puțin, prin intermediul felului în care evaluezi aceste evenimente.

​

Astfel, atunci când ai parte de discriminare, vei evalua într-un anume mod acel eveniment, iar în funcție de această evaluare, distresul tău cu privire la ce s-a întâmplat va fi mai mic sau mai mare.